Categorii Produse

Toate articolele

Articole
Tehnologia generala de producere a rasadurilor
 20 November, 2020

Pregătirea amestecurilor de pământ constă în: mărunţire, omogenizare, cernere, dezinfecţie, sporirea fertilităţii (aplicarea ingrasamintelor) şi corectarea pH-ului.

După pregătire, amestecurile nutritive se dezinfectează cu aburi sau cu substanţe chimice

La dezinfecţia cu aburi în interiorul platformelor se introduc conductele de dezinfecţie termică, racordate la conducta de transportare a aburului. Apoi se acoperă platformele cu prelate de polietilenă termorezistentă şi se introduce aburul sub presiune la temperatura de 120°C, menţinându-se până în momentul când în interiorul platformelor se înregistrează o temperatură de 90°C. După dezinfectare, pentru a se evita reinfestarea, platformele se menţin în continuare acoperite.

Dezinfecţia chimică se face pe platforme betonate sau pe prelate din material plastic, pe care amestecul nutritiv se aşază în straturi succesive, peste fiecare strat administrându-se cantităţile corespunzătoare de substanţe dezinfectante. După administrarea substanţelor dezinfectante, amestecul nutritiv se omogenizează şi se acoperă cu o folie de polietilenă. Dacă se foloseşte imediat după trecerea timpului de acţiune şi de pauză, înainte de utilizare se face proba de fitotoxicitate a amestecului respectiv.

Amestecuri de pământ folosite la producerea răsadurilor:

Mraniţa – gunoi de grajd bine fermentat (putrezit), prezintă o mare rezervă de agenţi patogeni (trebuie dezinfectată) şi seminţe de buruieni (trebuie distruse).

Pământul de ţelină – se obţine din terenuri înţelenite (înierbate), prin dislocarea stratului superficial (10-12 cm) şi aşezarea în platforme pentru fermentare.

Turba – este săracă în elemente nutritive şi are o reacţie acidă (pH = 3,5 – 5,0). Se foloseşte în special turbă roşie, dar trebuie corectată aciditatea (la pH = 6,5 – 7,0).

Pământul de grădină – se obţine din terenurile cultivate cu plante legumicole (în special cu leguminoase), fertile şi neinfestate.

Nisipul – în special cel grosier (spălat) cu particule de 0,6 – 0,8 mm, folosit pentru a realiza o bună permeabilitate a amestecului.

Semănatul în vederea producerii răsadurilor

Se respectă următoarele secvenţe tehnologice:

pregătirea seminţelor;

epoca de semănat – se stabileşte în funcţie de epoca de plantat a speciei, ţinând cont de vârsta răsadurilor;

semănatul se execută manual, în rânduri sau prin împrăştiere, pe suprafaţa de 40-60 m2 în cazurile când se repică şi 120-200 m2 când nu se repică. Semănăturile se acoperă cu un strat subţire (0,5-1,0 cm) amestec de pământ sau nisip, iar pentru sere şi cu o folie de polietilenă până începe germinarea lor. Lucrarea se mai poate face în lădiţe sau chiar direct în ghivece;

Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor:

Repicatul – lucrarea de transplantare a răsadurilor din semănătură deasă, la distanţe mai mari, cu scopul asigurării unui spaţiu de nutriţie corespunzător şi o iluminare mai bună. Se execută manual, în faza cotiledonală sau la primele frunze adevărate. Lucrarea este obligatorie pentru toate culturile forţate şi timpurii din câmp. Plantele din semănătură se scot în grup, se fasonează la nivelul rădăcinilor şi se repică cu ajutorul plantatoarelor. Pentru repicat se folosesc: – cuburi nutritive din amestecuri de pământuri, din folie de polietilenă, pahare din plastic sau ghivece din turbă – Jiffy.m

Dirijarea factorilor de vegetaţie:

Lumina – se asigură prin curăţirea materialelor de acoperire, repicatul la timp şi la distanţe stabilite, răritul ghivecelor în sere, distrugerea buruienilor, folosirea retardanţilor etc.Temperatura – se menţine între limitele cerute de particularităţile biologice ale speciei, pe faze de vegetaţie. Se asigură prin etanşeizarea spaţiilor, protejarea suplimentară şi sursa de încălzire.

Aerisirea – dirijează temperatura şi umiditatea din spaţiile de producere a răsadurilor. • Regimul de umiditate – realizând 65-90% din I.U.A., în funcţie de specie şi faza de vegetaţie şi se asigură prin udări cu furtunul cu sită sau stropitoarea. După udarea răsadurilor spaţiile se aerisesc.

Regimul de nutriţie – se asigură prin fertilizări suplimentare, folosind fertilizanţi chimici, simpli sau complecşi, întotdeuna sub formă de soluţie

Combaterea bolilor şi dăunătorilor – cu produse insecto-fungicide specifice, în cantităţi şi concentraţii bine stabilite.

Rărirea ghivecelor – la ciclul I în sere.

Tratamentul cu retardanţi, folosindu-se Cycocel-ul,0,1-0,15%, 10 litri soluţie/100 m2 suprafaţă repicată, în faza de 3-4 frunze adevărate, prin aplicare extraradiculară (pe frunze).

Călirea răsadurilor se incepe cu aproximativ doua saptamani inainte de scoaterea plantelor afara in camp si presupune supunerea plantelor treptat la temperatura aerului de afara ziua cand temperaturile sunt mai ridicate cate doua ore pe zi in prima faza iar cu 2 zile inainte se de plantare afara se lasa descoperite permanent.

Producerea răsadurilor pe brazde reci în câmp – se realizează pentru culturile de toamnă (vărzoase, salată), pregătite corespunzător. Se seamănă mai rar, fără repicare, iar lucrările de întreţinere sunt asemănătoare cu cele prezentate anterior. Calitatea răsadurilor şi pregătirea pentru plantare Aprecierea calitativă a răsadurilor se face în funcţie de caracterele lor morfologice: înălţimea 15-20 cm; diametrul 5-8 mm; număr de frunze 5-12; culoarea frunzelor verde-violacee, prezenţa butonilor florali la solanaceae. Pregătirea răsadurilor, sub aspect general, constă în udarea acestora cu 24 ore înainte de plantare. Răsadurile repicate: cuburile sau ghivecele se aşează în lădiţe cu care ocazie se execută sortarea şi se dezinfectează. Lădiţele se aşează pe stelaje în remorci şi se transportă la locul de plantare. Răsadurile nerepicate se scot prin dislocare, se fasonează la nivelul rădăcinilor, iar la speciile cu frunze în rozetă (vărzoase, frunzoase, ceapă de apă, praz, ţelină) şi la nivelul acestora, reducându-se 1/3 – 1/2 din suprafaţa lor. Se aşează în lădiţe în poziţie orizontală şi se transportă la locul de plantare.

Articole
Simptome de carenta si de exces in elementele nutritive
 20 November, 2020

Principalele elemente nutritive minerale foosite in nutritia plantelor se clasifica in functie de cantitate astfel:

Macroelemente: azot (N), fosfor (P), potasiu (k), calciu(Ca), magneziul(Mg), sulf(S), carbon (C), hidrogen (H), oxigen(O).

Microelemente: fier (Fe), clor (Cl), cupru (Cu), molibden (Mo), mangan (Mn), zinc (Zn).

Ultramicroelemente sau oligoelemente: aluminiu(Al), cobalt (Co), seleniu (Se), siliciu (Si). De regula acestea se regasesc in cantitati suficiente in sol.

In atentia cultivatorilor trebuie sa fie macroelementele si microelementele, deoarece acestea trebuiesc suplimentate prin fertilizari.

Legumele, şi nu numai, folosesc cantităţi mai mari de azot, fosfor, potasiu, calciu, sulf şi magneziu, iar dintre microelemente cuprul, fierul, zincul, manganul. Deşi acţiunea fiecărui element din corpul plantei se manifestă numai în interdependenţă cu alte elemente, se poate arăta că rolul fiziologic este apreciat după funcţiile specifice pe care le exercită în doze normale, carenţă sau exces.

AZOTUL: Este un element esenţial ce influenţează producţia de legume prin formarea unui aparat vegetativ bogatÎn cazul insuficienţei de azot, plantele rămân mici, firave, frunzele prezintă nuanţe de verde deschis, chiar galben, simptom ce apare mai întâi la frunzele mature. La tomate şi castraveţi, lipsa azotului frânează creşterea, reduce suprafaţa foliară.Excesul de azot se manifestă prin creşteri masive ale aparatului foliar, prelungirea perioadei de vegetaţie, dar şi prin restricţionarea dezvoltării sistemului radicular. Se reduce rezistenţa plantelor la secetă, boli, frig. O consecinţă gravă este acumularea de nitraţi, nitriţi, care consumate în cantităţi mari pot provoca boli grave la om şi animale.

FOSFORUL: Influenţează favorabil creşterea, înflorirea, fructificarea, precocitatea şi calitatea legumelor. Deficiența de fosfor la tomate se manifestă prin stagnarea în creştere a plantelor, adesea frunzele prezentând o coloraţie verde închis; pe partea inferioară prezintă o nuanţă violacee. Aceasta se manifestă la frunzele mature în primul rând.

POTASIUL: Prezenţa acestuia în plante influenţează favorabil rezistenţa la ger şi secetă, fiind un factor ce contribuie şi la coloraţia produsului finit. Este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, care stimulează sinteza clorofilei şi intensitatea fotosintezei. Deficiența de potasiu la tomate scade mult producţia la varză, castraveţi, tomate. Primele simptome apar pe frunzele mature, iniţial prezentând pete de culoare gălbuie, care ulterior devin pete necrotice care se usucă între nervuri şi pe marginile frunzelor.

CALCIUL: Influenţează favorabil creşterea rădăcinii. Se pierde uşor prin spălare în terenurile intens irigate şi în spaţiile protejate (sere şi solarii). Insuficienţa se manifestă prin oprirea creşterii, frunze răsucite, care capătă o culoare verde-deschis, vârful vegetativ se usucă.

SULFUL: Insuficienţa acestuia în nutriţie produce încetinirea şi ulterior stoparea creşterii si dezvoltării, frunzele se îngălbenesc.

MAGNEZIUL: Influenţează producţia legumelor prin participarea în constituţia clorofilei, în procesul de sinteză a glucidelor, lipidelor şi proteinelor. Carenţele se manifestă mai ales în sere şi solarii , determinând stagnarea în creştere, apariţia unor pete clorotice între nervuri, mai ales pe frunzele mature.

FIERUL: Influenţează fotosinteza. Carenţa determină îngălbenirea frunzelor şi încetinirea creşterii. Lipsa de fier produce cloroza frunzelor tinere, în timp ce frunzele mature rămân verzi.

CLORUL: Insuficienţa în nutriţie determină cloroza frunzelor la tomate, ondularea marginilor frunzelor şi inhibarea creşterii rădăcinilor. Plantele se ofilesc, creşterea este stopată. Carenţa apare mai întâi pe frunzele tinere. La tomate începe ofilirea de la vârful frunzelor, apar pete de bronz, apoi necroze.

ZINCUL: Deficienţa în zinc se manifestă prin reducerea mărimii frunzelor, iar marginile se deformează.

MANGANUL: Suplimentarea cu mangan favorizează conţinutul de vitamina C la tomate şi castraveţi.

BORUL: La plantele lipsite de acest element manifestările variază de la o specie la alta, apărând însă la toate închirciri datorate deficienţei de creştere, clorozarea frunzelor tinere, ruginirea acestora şi în final stricarea fructelor cauzată de necrozarea părţii interioare.

Consumul de elemente minerale al plantelor legumicole este mai mare decât al altor culturi, determinat în principal de volumul mai mare al producţiei la unitatea de suprafaţă. Cantitatea de substanţe nutritive extrasă din sol se raportează la tona de produs şi este variabilă de la o specie la alta, în funcţie de soi, sistem de cultură, condiţii de climă şi sol.

Articole
Fenomenul de vernalizare al plantelor
 20 November, 2020

Reprezinta trecerea plantelor de la etapa vegetativa la cea generativa, acest fenomen este conditionat de temperatura, denumindu-se vernalizare. Acest proces de vernalizare are un caracter de autoreproducere.

Vernalizarea plantelor este evidenta la plantele care isi desfasoara ciclul biologic pe parcursul a doi ani (plante bienale), care in primul an formeaza partea vegetativa iar in anul al doilea formeaza flori si produce samanta, de exemplu: varza, morcovul, ceapa , sfecla, telina, etc.

La telina spre exemplu, temperaturile scazute sub 14⁰C la producerea rasadului poate cauza vernalizarea plantelor, astfel pot forma tulpini florifere inca din primul an de cultura.

La ridichea de vara temperaturile scazute (5-8⁰C) prelungite in primele faze de crestere pot determina formarea tijei florale si astfel compromiterea productiei.

La ceapa obtinuta din arpagic daca arpagicul este pastrat la temperaturi cuprinse intre 6-8⁰C poate determina formarea tijei florale.

La plantele varzoase (varza, conopida si gulia), in cazul soiurilor timpurii trebuie sa acordam o atentie deosebita evitarii temperaturilor de 4-10ºC, care duc la vernalizarea plantelor si emiterea de tulpini florifere in primul an.

Articole
Principalii daunatori intalniti la vita de vie
 20 November, 2020

Molia vitei de vie – Eudemisul (Lobesia Botrana)

Molia ataca de regula inflorescentele si ciorchinii sau strugurii.

Are doua – trei generatii pe an. Prezenta atacului se observa prin aparitia larvelor si a matasii pe ciorchine. In luna iunie apar larvele genetariei I care se hranesc cu bobocii floriferi. Atacul cel mai pagubitor este cel al generatiei a II-a care apare in iulie si al generatiei a III-a, care apare in august, acestea gaurind si consumand din pulpa bobitei de strugure. Astfel ramanand porti deschise pentru instalarea putregaiurilor.

Combaterea, prin metode chimice cu produsele: actellic 50 EC, Fury 10 EC, Trebon 30 EC, Mospilan 20 SG, Reldan 22 EC. Decis Mega 50 EW, Faster 10 EC, Fastac 10 EC. Karate Zeon.

Acarianul Galicol al vitei de vie – Eriophyes vitis

Atacul pe frunze al paianjenului poate fi usor confundat cu mana vitei de vie sau cu un atac de filoxera forma galicola (pe frunze). Prefer soiurile care au perisori pe partea inferioara a frunzei. Semnele atacului sunt vizibile pe spatele frunzei unde apar pete albe-pasloase cu perisori albi, care vor evolua spre brun, frunza se basica, se poate confunda usor cu o boala. Daca nu se intervine cu tratamente chimice apare defolierea, se debiliteaza butucul si cresc si fructifica slab. Atacul pe inflorescente poate duce chiar la avortarea florilor. Acestia sunt si principalul vector in transmiterea virusurilor.

Prevenire si combatere cu produse chimice precum: Vertimec 1.8 EC, Milbeknok EC, Nissorun 10 WP, Novadim Progress, Envidor 240 SC.

Articole
Principalii daunatori intalniti la pomii fructiferi
 20 November, 2020

Gargarita florilor de mar – Anthonomus Pomorum

Cand 10-15% din mugurii florali sunt dezmuguriti incepe ponta.

Atacul cel mai pagubitor este cauzat de larve, care consuma in totalitate organele interne ale florilor (ovar, stamine), care nu se mai deschid si se usuca. Bobocii florali raman multa vreme atarnati pe ramuri, find cunoscuti popular sub numele de "cuisoare".

Metode de prevenire si combatere: lucrarile solului toamna in care se distrug o parte din adultii de sub frunzele cazute iar tratamente chimice aplicate:-CALYPSO 480 SC; ACTARA 25 WG.

Viermele merelor Cydia pomonella

Larvele ataca fructele de : mar, par, prun, gutui, cais, nuc, etc. larvele de generate I ataca fructele de pana la 1,5 cm in diametru, patrund in fruct consuma semintele sit rec la alt fruct pana la 6 fructe poate ataca o larva. Larvele din generatia a II-a apar in perioada 20 iulie – 15 august. Fructele mature atacate putrezesc usor.

Metode de prevenire si combatere: tratamentele chimice se fac la acoperire, cu unul din produsele: Trebon 30 EC, Calypso 480 SC, Decis Mega, Fastac 10 EC, Karate Zeon, Avaunt 150 SC, Proteus OD110, Coragen, Novadim Progress.

Paianjenul rosu comun – Tetranychus urticarie

Acesta ataca un spectru larg de pomi fructiferi si de plante. Ierneaza in stadiul de adult sub scoarta pomilor. Poate avea pana la 10 generatii pe an in camp si pana la 20 de generatii in spatiile protejate.

Ataca in special frunzele si florile pe care le inteapa si sug sucul celular. Inmultirea daunatorului este favorizata de temperaturile ridicate si de seceta. Florile atacate avorteaza, scazand fructificarea, plantele stagneaza din crestere, Afecteaza diferentierea mugurilor de rod, maturarea lemnului, productia de fructe si calitatea acestora. Sunt principalul vector de transmitere a virusurilor.

Masuri de prevenire si de combatere: strangerea resturilor vegetale, aratura de toamna, distrugerea buruienilor.

Tratamentele chimice de combatere se fac cu produsele: Nissorun 10 WP, Safran 1,8 EC, Novadim Progress, Milbeknoc EC, Confidor Oil (ca tratament de iarna), Envidor 240 SC, Vertimec 1,8 EC.

Paduchele lanos al marului – Eurisoma lanigerum

Ataca: marul, parul si gutuiul. Acestia colonizeaza planta pe frunze si lastari, tulpini, radacini si apare puful filamentos specific. Acestia se hranesc intepand si sugand sucul celular. In urma atacului plantele formeaza mici unflaturi, tumori.

Masuri de prevenire si de combatere: Prin metode chimice cu produsele: Actara, Mospilan, Nurelle D 50/500 EC, iar in perioada de repaus vegetative cu produsele: Nuprid Oil 004CE, Confidor Oil SC004.

Paduchele verde – Aphis pomi

Ataca: marul si parul. Atacul este favorizat de lipsa precipitatiilor si de temperaturile ridicate. Pomii atacati au cresteri slabe, pe frunze secreta o substanta lipicioasa cunoscuta sub denumirea de “roua de miere”, diferentiaza slab mugurii de rod, fructele raman mici, fara aspect comercial. Afidele sunt principalul vector de transmitere al virusurilor la mar.

Masuri de prevenire si de combatere: in perioada de repaus vegetativ cu produsele: Mospilan 20 SG + Toil, Nuprid Oil 004 CE, Confidor Oil SC004. In perioada de vegetatie se pot folosi produsele: Mospilan 20 SG, Novadim Progress, Actara Kaiso Sorbie 5 EG.

Paduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus

Sau paduchele testos. Sunt specii polifage atacand: marul, parul, piersicul, ciresul etc. Acestia se hranesc cu sucul celular al plantei si in acelasi timp injecteaza in planta saliva lui care este toxica. Atacul are loc pe ramuri, frunze si pe fructe. Pe fructe apar pere rosii-visinii, circulare. Pomii atacati si netratati au frunzisul mic ingalbenit, dau recolte mici si fara valoare comerciala.

Masuri de prevenire si de combatere: prin tratamente chimice cu produse precum: Trebon 30 EC, Mospilan 20 SG, Calypso 480 SC, Actara, Decis 25 WG, Reldan 40 EC, Actara 25WG, Karate Zeon.

Paduchele negru al ciresului – Myzus cerasi

Ataca: ciresul si visinul. Atacul incepe primavera iar aafidele colonizeaza spatele frunzelor si varfurile lastarilor. Acestea inteapa si sug sucul celular. Organele atacate se rasucesc de la varf spre petiol (codita). Pomii atacati au cresteri mici, diferentiaza slab muguri de rod pentru anul urmator. Acest daunator secreta pe plante substante lipicioase “roua de miere” care duce la aparitia ciupercilor (fumaginei pe frunze si pe fructe). Acestea sunt vectori de transmiterea virusurilor la plante.

Metode de prevenire si de combatere: tratamentele din perioada de repaus vegetativ cu insecticidele pe baza de ulei, iar in perioada de vegetatie cu insecticide precum: Decis Mega 50 EW, Decis 25 WG, Fastac 10 EC.

Musca cireselor – Ragoletis cerasi

Viermele ataca fructele de cires si visin unde consuma pulpa din jurul samburelui. Fructele atacate devin moi se inched la culoare, pot putrezi si cadea din pom. Acestea devin improprii consumului in stare proaspata.

Prevenire si combatere: primele tratamente se vor face atunci cand adultii incep zborul depistati cu ajutorul capcanelor cu feromoni, sau dupa 15 mai. Produsele chimice recomandate in vegetatie: Novadim Progress, Fastac 10EC, Karate Zeon.

Viespile prunelor, viespea cu fierastrau – Hoplocampa minuta si viespea samburilor de prun – Euritoma schreineri

Ambele ataca fructele de prun imediat dupa legat. Viespea cu fierastrau larvele acesteia patrund in interiorul fructului si se hranesc cu samburele tanar dupa care incep sa consume si din pulpa fructeor. Fructele atacate cad din pom. Viespea samburilor aceasta perforeaza cu ovipozitorul fructul crud si depune oua direct in samburele crud, dupa un timp se observa ca fructele atacate raman mai mici si capata o cuoare de mov – deschis.

Prevenire si combatere: prin tratamente chimice cu produsele: Nurelle D 50-500 EC, Actara, Calypso 480 SC, Mospilan 20 SG.

Omida paroasa a dudului – Hyphantria cunea

Ataca pomi fructiferi precum: Mar, Par, Prun, Cires, Visin, Gutui etc. are doua generatii pe an, prima in luna mai si in iulie-august generatia a dou-a. larvele ataca frunzele unde tese un cuib in care stau si consuma limbul in intregime sau lasa numai nervurile.

Combaterea omizilor: pe cale chimica se face cu produsele: Fury 10 EC, Calypso 480 SC, Karate Zeon, Fastac 10 EC, Novadim Progress.

Afidul verde al piersicului – Myzodes persicae

Ataca: piersicul, caisul, nectarinul, prunul etc. Primavara incepe atacul care colonizeaza spatele frunzelor si varfurile lastarilor. Acestia inteapa si sug sucul celular din frunze si lastarii tineri.

Metode de combatere chimica: cu produsele: in perioada de repaus: Confidor Oil 004 SC sau Nuprid Oil 004 EC, Mospilan + Toil. In vegetatie se utilizeaza produsele: Actara 25 WG, Decis Mega 50 EW, Confidor Energy, Karate Zeon, Fastac 10 EC, Mavrik 2 F.

Articole
Principalii daunatori intalniti in culturile legumicole
 20 November, 2020

Coropisnita – Gryllotalpa gryllotalpa

Ataca plantele de la radacina in zona coletului, care practic taie planta, acestea se ofilesc si mor.

Metode de combatere: sapatul de gropi capcana de 50/50/50 cm, umplerea acestora cu gunoi de grajd si dezgroparea acestora peste iarna sau dezgroparea si arderea gunoiului primavara devreme. Tratamentele chimice se vor face cu produsele: Mesurol 2 RB, Corocid, Sintogrill Super.

Acarieni – Tetranycus urticae

Acarienii (paianjenii) ataca plantele afectandu-le integral daca nu sunt tinuti sub control. Atacurile sunt favorizate de temperaturile ridicate si de seceta. Adultii si larvele colonizeaza dosul frunzelor, intepand si sugand sucul celular. Ataca legume cum ar fi: tomatele, ardeii, vinetele, castravetii, dovleceii, pepenii, varza, fasolea. In locurile de atac pe fata frunzelor se pot observa zone punctiforme decolorate caracteristice, de-a lungul nervurilor si pe marginea frunzelor. Frunzele atacate capata o culoare cenusiu-lucitoare, sunt casante, iar pe spatele acestora se poate obseva panza de paianjen.

Metode de combatere: cresterea umiditatii prin irigari mai dese. Tratamente chimice se fac cu acaricide precum: Nissorun 10 WP, Milbeknock EC, Vertimec 1.8 EC, Novadim Progress.

Afidele paduchele verde al solanaceelor – Macrosiphum euphorbiae

Afidele inteapa plantele si se hranesc cu sucul celular al acestora. Pot afecta grav plantele, fiindca acestea pot transmite boli grave cum sunt virozele. Ataca legume cum sunt: tomatele, vinetele, pepenii, catravetii, dovleceii. Partea inferioara a frunzelor atacate se rasuceste, se ingalbeneste si, in final, se usuca. Pot ataca florile sau inflorescentele si varfurile de crestere. Plantele astfel atacate nu mai cresc si se ingalbenesc.

Metode de combatere: Tratamentele chimice se pot face cu produsele: Mospilan 20 SG, Actara, Nuprid 200 SC, Nurelle D 500 EC, Confidor Energy, Fury 10 EC, Decis Mega 50 EW.

Molia miniera a tomatelor – Tuta absoluta

Larvele (omizile) ataca specii de solanaceae (tomate, ardei, vinete, cartofi). Ataca incepand din luna mai, atat in camp, cat si in spatii protejate, atacul crescand ca intensitate in zilele calduroase.

Metode de combatere: prin tratamente foliare cu produsele: Alverde, Laser 240 SC Voliam Targo, Affirm + un adjuvant penetrant Silwet Gold.

Musculita alba de sera – Trialeurodes vaporariorum

Acestea formeaza colonii pe spatele frunzelor. Larvele si adultii inteapa si se hranesc cu sucul celular. Este prezenta preponderenta in sere si solarii, dar apare frecvent si in camp. Dejectiile ei pe frunze provoaca aparitia unor ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium.

Metode de combatere: prin stropiri cu produsele: Karate Zeon, Mospilan 20 SG, Actelic 50 EC, Decis Mega 50 EW, Fastac 10 EC, Faster 10 EC.

Gandacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata

Primavara cand tempera atinge spre 10⁰ C avand tendinta de crestere, adultii hibernanti apar la suprafata solului. Depunerea oualor incepe cand temperaturile depasesc 17⁰ C in grupe de 25-150 de oua pe partea inferioara a frunzelor. Dupa o perioada de hranire intensa, larvele din ultima varsta se retrag esalonat in sol, la adancimi cuprinse intre 3 si 15 cm. Ataca mai ales Solanaceele pagube insemnate fiind la: cartofi, vinete si tomate.

Metode de combatere: tratamente chimice cu produsele: Decis Mega 50 EW, Fastac 10 EC, Actara 25 WG, Karate Zeon, Nurelle D 500 EC, Mospilan 20 SG, Fury 10 EC.

Tripsul californian si tripsul tutunului – Frankliniella occidentalis si thrips tabaci

Acestia sunt greu vizibili cu ochiul liber. Ataca culturile din spatii protejate si din camp. Acestia se intalnesc in interiorul florilor sau pe spatele frunzelor. Ataca plante precum: ardeii, vinetele, ceapa, pepenii, vinetele. Plantele atacate de trips nu mai cresc sau au un ritm de crestere foarte lent. Sunt vectori in transmiterea virozelor precum boala petelor de bronz.

Metode de combatere: tratamente chimice cu produsele: Mospilan 20 SG, Novadim Progress, Laser 240 SC.

Paduchele cenusiu al cruciferelor – Brevicoryne brassicae

Ataca: varza, conopida, ridichile. Atacurile incep primavara si continua vara si toamna cand afidele colonizeaza spatele frunzelor; prefera frunzele tinere, tulpinile florale inflorescentele. Acestia inteapa si sug sucul celular, frunzele se decoloreaza si se deformeaza (gofreaza).

Metode de combatere: cu produse chimice cum ar fi: Mospilan 20 SG, Fury 10 EC, Actara 25 WG, Decis Mega 50 EW, Fury 10 EC, Karate Zeon, Mavrik 2 F, confidor Energy.

Buha verzei – Mamestra brassicae

Ataca varza, conopida, gulia si alte crucifere. La aparitie, omizile se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor pe care le rod. La ultimele varste, ele rod orificii in frunze si sapa galerii in capatanile de varza. Capatanile astfel atacate putrezesc si datorita excrementelor care favorizeaza dezvoltarea diferitilor agenti patogeni. Atacul lor are loc mai ales noaptea.

Metode de combatere: tratamente chimice cu produsele: Karate Zeon, Faster 10 EC, Fastac 10 EC, Mospilan 20 SG, Decis Mega 50 EW, Novadim Progress, Fury 10 EC, Trebon 30 EC.

Melcii si limacsii de gradina

Acestia se ascund in locuri umede in timpul zilei. Noaptea si in zilele ploioase ies sa manance; atat melcii cat si limascii mananca frunzele plantelor, gaurindu-le. Ei lasa urme de mucus de-a lungul frunzelor pe unde merg. Apar din primavara pana toamna tarziu, atacand legumele, florile si pomii fructiferi.

Metode de combatere: adunarea acestora manual sau chimic prin aplicarea tratamentelor cu Optimol, Mersurol 2 RB.

Articole
Principalele boli intalnite la vita de vie
 2 November, 2020

Mana vitei de vie – Plasmopara viticola

Sunt atacate toate organele verzi: frunze, lastari tineri, ciorchini, flori si boabe. Pe frunze, pe suprafata superioara, apar pete galbui, pe partea inferioara a frunzei, in dreptul petelor, se poate observa un puf albicios. Atacul tarziu pe ciorchinii de struguri va face ca acestia sa nu acumuleze zahar rezultand un must acru si, in final, un vin de slaba calitate, fara buchet, predispuse la "balosire".

Aparitia bolii este facilitata de ploile abundente. Manifestarea bolii este marcata de aparitia miceliilor (puf alb).

Prevenire si combatere. Se recomanda efectuarea araturilor de toamna pentru a ingropa frunzele infestate si drenarea terenurilor care retin apa. La fel de importante sunt lucrarile de legat, copilit si carnit sa se execute la timp. Combaterea chimica se face la avertizare cu produse cuprice in a doua parte a vegetatiei cum ar fi: zeama bordeleeza, Champ 77 WG, Triumf 40 WG si alte acuprice in prima faza de vegetatie cum ar fi: Antracol 70 WP, Dithane M-45, Polyram DF, Bravo 500, Captan 80 WP, Folpan 80 WDG, Ridomil Gold MZ, Melody Compact Drago 76 WP, Galben M, Rover 500 SC, Cupertine Super.

Fainarea vitei de vie – Uncinula necator

Aceasta ciuperca ataca frunzele, lastarii erbacei, ciorchinii si boabele. Pe frunze se observă un miceliu fin, ca o pânză de paianjen, cu aspect prăfos, ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafeţe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, ţesuturile se brunifică sau se înroşesc puţin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă.

Prevenire si combatere. Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie, se recomandă ca lăstarii atacaţi să fie tăiaţi şi distruşi prin ardere. Importanţă mai mare o are, de asemenea, atât aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere (tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea buruienilor), cât şi administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces. Combaterea chimica se face cu produsele: Cyflamid 5 EW, Topsin 70 WDG, Topsin 500 SC, Kumulus DF, Ardent 50 SC, Bumper 250 EC, Eclair 49 WG, Falcon 460 EC, Folicur Solo, Orius 25 EW, Shavit F 72 WP, Stroby DF, Thiovit Jet, Topas, Universalis, Systhane Forte, Microthiol Special.

Putregaiul cenusiu – Botrytis cinerea

Atacul are loc cu precadere pe struguri in toamnele ploioase, cand s-a acumulat suficient zahar in celule. Pielita boabelor se brunifica, se desprinde usor de pulpa si intreaga boaba putrezita se acopera cu un puf cenusiu. Boala se raspandeste rapid cuprinzand intregul strugure care putrezeste in totalitate.

Prevenire si combatere. Se recomanda ca in toamnele ploioase sa se recolteze mai din timp inainte ca putregaiul sa faca pagube. Desfrunzitul butucului din jurul strugurilor mareste circulatia aerului si limiteaza infectia. Tratamentele chimice care se pot aplica sunt cu produsele: Dithane M-45, Switch 62,5 WG, Teldor 500 SC, Rovral 500 SC, Topsin 500 SC, Pyrus 400 SC, Captan 80 WP, Folpan 80 WP, Merpan 50 WP.